Au trecut 19 ani de la prima încercare de a cuceri lumea, sub o formă sau alta. Cel puţin din ceea ce priveşte seria Civilization. În 1991, Sid Meier punea la dispoziţia gamerilor o lume complet nouă şi le dădea o dependenţă faţă de aceasta. Un loc unde puteai să controlezi soarta locuitorilor Pământului. Să fii un conducător iubit sau un dictator practic. Nu conta. Ideea era să câştigi, prin orice metodă. Urmau 3 continuări, în 1996, 2001 şi 2005, dar şi multe expansion-uri şi spin-off-uri. Toate acestea pentru a alimenta dependenţa jucătorilor. Lucru ce s-a întâmplat din nou, o dată cu apariţia acestui ultim (până acum) capitol.

Deşi, pentru unul care priveşte peste umărul celui care joacă, acest joc pare foarte static şi extrem de plictisitor, pentru cel ce controlează cursul jocului este o cursă pentru putere, un meci pe viaţă şi pe moarte, între el şi celălalte naţiuni ce-i sunt împotrivă. Fiecare mutare poate fi crucială şi fiecare strategie poate avea un sfârşit alternativ. Trebuie doar să gândeşti, să dai ordinele şi totul se poate întoarce în favoarea ta.

Civilization V nu are campanii, ci lasă jucătorii să-şi facă de cap când vine vorba de gameplay. Îţi construieşti singur lumea în care vrei să te dezvolţi, împotriva AI-ului sau a altor jucători. Şi nu mai poţi, ca în Civ IV, să obligi oraşele ocupate de tine să îţi adopte religia sau punctele de vedere, în schimb ai Policies. Ceea ce face totul mai uşor din punctul ăsta de vedere.