Ultimul joc din seria Call of Duty care a apărut anul trecut a fost întâmpinat cu scepticism de către comunitate. Black Ops a făcut puţine valuri, a avut parte de ceva promovare în comunităţile pro şi de câteva competiţii iar apoi a fost dat uitării. Gamerii l-au uitat în vreun colţ al colecţiei sau l-au păstrat neinstalat pe Steam.

Nu e de mirare deoarece jocuri cu adevărat memorabile apar odată la câţiva ani(îndrăznesc să spun decenii) şi nu multe se bucură de succesul primului joc care a consacrat seria. Acesta a fost şi cazul lui Modern Warfare 2, joc urât de moarte de unii şi iubit de alţii.

Eu fac parte din ultima categorie şi nu datorită multiplayer-ului aşa cum face marea majoritate în ziua de astăzi ci datorită story-line-ului, nivelului de imersiune şi mai ales al distracţiei. Vreţi sau nu să acceptaţi, seria Modern Warfare şi-a întipărit adânc amprenta în istoria jocurilor.

Săptămâna trecută a luat sfârşit aşteptarea şi ultima parte a francizei Modern Warfare (titlul s-a despărţit deja de multă vreme de seria Call of Duty atât prin gameplay cât şi prin tema abordată) a văzut lumina zilei.

Cu inima strânsă, din cauza unor prejudecăţi deja formate de cârcotaşii de pe Internet, clipind des şi încercând să ies din umbra pe care a lăsat-o Battlefield 3 la mine în memorie, am apăsat "play".

"Brace yourselves, the flashbacks are coming!"

Cum era de aşteptat jocul continuă povestea fix de unde a fost înteruptă în Modern Warfare 2 cu Price încercând să îi salveze viaţa lui "Soap" MacTavish care şi-a băgat pielea-n saramură pentru a-l scoate din ecuaţie pe trădătorul de glie Shepherd.

Intriga este şi ea aceeaşi - cel de-al treilea război mondial continuă şi fără Price & Co. care îl vânează pe Makarov (ăla rău) pe tot mapamondul. Pentru a nu plictisi jucătorul, pe care cel mai probabil l-a apucat deja somnul datorită intrigii extrem de incurcate, IW s-au gândit că ar fi drăguţ să mai introducă nişte personaje în locurile lăsate libere de Roach, Gaz şi Ghost. Astfel ajungeţi să impersonaţi un soldat din Delta Force, să faceţi parte din trupele de securitate ale Preşedintelui Rusiei şi chiar pe un fost luptător Spetznaz care îl vrea mort şi cu măru-n gură pe Makarov. 

De aici toată povestea ia un curs destul de previzibil iar acţiunile voastre au un succes nebun. Ce, nu vă mai plac happy-end-urile? Bine, e un final mai amar dar veţi ajunge voi acolo.

"Am auzit că vă place Modern Warfare 2 aşa că am pus nişte Modern Warfare 2 în Modern Warfare 3".

Cam aşa s-ar traduce absenţa noutăţilor în cazul gameplay-ului. MW 2 a strălucit puţin deoarece a finisat modul de joacă din primul joc al seriei. În partea a treia lucrurile au rămas însă neschimbate. Sincer, în cazul campaniei single nu era nevoie de nici o modificare aşa că e de înţeles deoarece IW şi Sledgehammer s-au concentrat mai mult pe partea de multiplayer.

Noutăţile pe care le aşteptam din păcate nu au apărut. Battlefield 3 eclipsează Modern Warfare din acest punct de vedere. Aş fi vrut totuşi să trimit la culcare ruşii din cockpit-ul unui F22 Raptor sau al unui Apache AH-64 sau măcar să le pot turti scufiile cu un M1 Abrams. Nuuuuuu, rămânem la nivelul unui amărât de mitralior de pe tanc/elicopter.

Bineînţeles putem extermina tovarăşii comunişti cu ajutorul rachetelor AGM sau folosind un AH-C130-Specter dar plăcerea şi andrenalina oferite de una dintre misiunile din Battlefield 3 în care poţi fi copilot pe un F22 umbreşte în totalitate experienţa din MW3.

Ce m-a deranjat cel mai tare a fost paralelismul făcut între primele părţi şi ce-a de-a treia. Dacă aţi jucat/terminat campaniile single player din MW şi MW2 atunci o să înţelegeţi la ce mă refer. Avem parte de acelaşi story pentru fiecare dintre misiuni, aceleaşi modele de inamici şi mai ales de întreprins aceleaşi acţiuni - serviciu de escortă, de urmărit şi capturat un terorist cheie sau infiltrarea şi apoi eliminarea unui anumit personaj. Dar astea sunt doar câteva elemente care se repetă. De exemplu în Modern Warfare 2 infiltrarea se face tot dintr-un/într-un submersibil pentru ca apoi evadarea să se producă cu ajutorul unui snowmobil. În MW3 elimini echipajul unui submarin pentru ca apoi să scapi în acelaşi mod în care Price şi Ghost îl fugăresc pe Shepard în MW2.

Pentru mine cele mai deranjante lucruri au fost în număr de două în cazul gameplay-ului. Primul, imbecilitatea AI-ului - atât coechipierii care sunt idioţi şi ţi se bagă în faţă pe linia de tragere pentru ca apoi să moară eroic şi tu să pierzi misiunea pe motiv că nu se acceptă friendly-fire cât şi inamicii care stau impasibili şi se uită la tine cum zburzi ca o studentă în vacanţa de primăvară, au reacţii dintre cele mai ciudate. Uneori coechipierii te ajută nesperat de bine sau inamicii te atacă furibund dar de cele mai multe ori trag încărcătoare întregi pe lângă ţintă.

Al doilea lucru este dorinţa arzândă de a şoca publicul - părinţi, bunici, profesori bla bla - a celor de la IW. Dacă în MW2 măcelăreai un aeroport întreg cu un LMG, în MW3 o familie fericită care mergea la mec care se plimbă pe străzile Londrei este pulverizată în urma unui atac terorist. Foaaarte creativ!

Stereotipurile sunt la tot pasul şi nu trebuie să fiţi super fani pentru a le identifica ci doar puţin spirit de observaţie. Şi asta e doar o mică parte.