Astazi vom discuta despre un produs ceva mai special, dar totodată neobişnuit pentru domeniul nostru...gamingul.
Placa de sunet pe care o vom analiza sunt convins că sună cunoscut tuturor gamerilor, însă Xonar HDAV nu este destinată întocmai lor. Targetul acestui dispozitiv este reprezentat de utilizatorii de HTPC.

Drept urmare, testarea Xonar-ului a fost un fel de combinaţie între jocuri şi filme, însă cel mai important aspect nu l-a reprezentat nicidecum descoperirea calitaţii sunetului, ci testarea îmbunătăţirii calităţii video.

Da, oameni buni, Xonar HDAV 1.3 nu este doar o placă de sunet, de aceea ne-am şi îndreptat atenţia asupra chestiunii inedite pe care aceasta o face. În principal, Xonar HDAV 1.3 este similară cu Xonar D2 pe care o ştiţi, asta dacă priviţi din unghiul unui utilizator clasic de PC. Dacă ne punem în pielea unui cinefil sau audiofil, atunci treaba stă altfel.

HDAV 1.3 este unică pentru că suportă atât HDCP (High-bandwidth Digital Copy Protection) cât şi PAP  (Protected Audio Path) prin intermediul ieşirii HDMI. Aici sunt incluse formate lossless de înată calitate suportate de discurile Blu-Ray. Cele mai importante dintre aceste formate sunt -HD Master Audio (DTS-MA) şi Dolby Digital TrueHD (DD TrueHD).

Anyway, aceste formate vor putea beneficia de puterea plăcii Xonar HDAV 1.3 doar dacă discurile Blu-Ray sunt masterizate la 24 de biţi şi cu o rată de eşantionare de peste 96 KHz. Şi cum majoritatea Blu-Ray-urilor sunt pe 16 biţi cu 48 KHz, beneficiul adus de HDAV 1.3 cam lipseşte. Ar putea fi considerată drept o soluţie de viitor...dar cam atât.

A, şi o altă chestie foarte tare, este nevoia de a utiliza o versiune specială de Arcsoft TotalMedia pentru a putea rula conţinutul protejat.

Trecând peste aspectele care îl macină doar pe un canapist, la partea analogică avem o modificare majoră faţă de alte versiuni de Xonar.

S-au schimbat amplificatoarele, fiind adaugate unele mult mai serioase şi drept urmare a fost nevoie şi de adăugarea în schema a unui al doilea PCB pe care să fie poziţionate ieşirile analogice pentru centru/subwoofer, stanga şi dreapta surrond şi stanga şi dreapta spate. Totuşi, dacă nu exista această combinaţie de enhancement video şi audio, ar fi avut totul loc pe un singur PCB.

Oricum, aceasta este cea mai fericită combinaţie, adică dacă se doreşte utilizarea plăcii în mediul în care şi ţinteşte, adică în sufragerie...se poate renunţa la daughter board pentru că pe placa principală se găsesc toate ieşirile digitale de care avem nevoie într-un living modern.

În pagina următoare vom vedea toate specificaţiile...next!